Elastografia renală

Elastografia ecografică este o tehnică neinvazivă de evaluare a elasticității țesuturilor, bazată pe principiul conform căruia tumorile solide sau țesuturile fibrozate prezintă proprietăți elastice diferite comparativ cu țesuturile normale. Elastografia furnizează informații utile, fiind o metodă accesibilă, convenabilă și neinvazivă.[1]

Elastografia este bazată pe rigiditatea sau duritatea țesuturilor, și nu pe caracteristicile anatomice ale acestora. Elastografia ecografică poate fi considerată echivalentul imagistic al palpării, întrucât permite cuantificarea rigidității unei leziuni, parametru care, anterior era apreciat exclusiv subiectiv, prin examinarea clinică.[2]

Patologii renale în care a fost studiată elastografia

1. Boala cronică de rinichi (BCR)

• Fibroza tubulointerstițială și glomeruloscleroza.

• BCR în diferite stadii de severitate.

• Corelația dintre rigiditatea renală, RFGe și parametrii histopatologici. [6]

2. Patologia grefei renale după transplant

• Fibroza interstițială și atrofia tubulară.

• Disfuncția cronică a grefei.

• Modificările asociate leziunilor acute și cronice ale grefei.

Dovezi: studii clinice și metaanalize; corelație moderată cu rezultatele biopsiei, totuși cu heterogenitate importantă. [2]

3. Leziunea renală acută (AKI)

• Modificări acute ale rigidității parenchimului.

• Posibile modificări asociate edemului și inflamației.

• Evaluarea experimentală a evoluției leziunii renale.

Dovezi: preliminare; utilitatea diagnostică și prognostică nu este încă stabilită.

4. Nefropatia diabetică

• Modificări ale rigidității renale asociate afectării cronice.

• Corelația cu funcția renală și modificările structurale.

• Posibila contribuție la evaluarea fibrozei.

5. Glomerulonefritele și alte boli glomerulare

• Glomerulonefrite cronice.

• Modificări asociate glomerulosclerozei și leziunilor tubulointerstițiale.

• Evaluarea relației dintre rigiditate și funcția renală.

Dovezi: din studii care au inclus pacienți cu BCR de etiologii diferite; validarea pentru fiecare diagnostic este limitată.

6. Nefroangioscleroza hipertensivă și afectarea renală asociată hipertensiunii

• Modificări ale rigidității în contextul afectării vasculare și parenchimatoase cronice.

• Asocierea cu funcția renală și gradul leziunilor cronice.

Dovezi: explorate în studii privind BCR și elastografia renală.

7. Uropatia obstructivă și hidronefroza

• Modificări ale proprietăților mecanice ale parenchimului în contextul obstrucției.

• Posibila influență a presiunii intrarenale asupra măsurătorilor elastografice.

Dovezi: aplicație investigativă; obstrucția poate modifica rigiditatea independent de fibroză.

8. Tumorile renale

• Formațiuni renale solide, inclusiv tumori maligne.

• Diferențe de rigiditate între leziuni și parenchimul înconjurător.

• Posibila contribuție la caracterizarea formațiunilor renale.

Dovezi: studii exploratorii; elastografia nu înlocuiește caracterizarea imagistică standard și diagnosticul histopatologic.

1. Evaluarea neinvazivă a afectării parenchimului renal

În BCR, progresia leziunilor renale se asociază frecvent cu dezvoltarea fibrozei interstițiale și a atrofiei tubulare. Fibroza reprezintă un mecanism major al progresiei bolii renale, prin pierderea progresivă a nefronilor și deteriorarea funcției renale.

Prin măsurarea rigidității țesutului, elastografia ar putea furniza informații suplimentare despre modificările parenchimului renal, care nu pot fi caracterizate complet prin dimensiunile renale sau prin grosimea corticală.[3]

Este important de subliniat că rigiditatea renală nu este un marker specific al fibrozei. Valorile elastografice pot fi influențate de perfuzia renală, presiunea interstițială, obstrucția urinară, inflamație și de tehnica de examinare. Prin urmare, rezultatele trebuie interpretate în contextul clinic și biologic al pacientului.

2. Identificarea precoce și stratificarea riscului renal

Un avantaj potențial al elastografiei este capacitatea de a detecta modificări ale proprietăților mecanice ale parenchimului renal înainte ca modificările morfologice evidente să apară la ecografia convențională. În acest context, tehnica ar putea contribui la identificarea pacienților cu risc de progresie a BCR și la o mai bună stratificare a acestora, în asociere cu rata estimată de filtrare glomerulară (RFGe), albuminuria și ceilalți parametri clinico-biologici.

O metaanaliză publicată în 2023, care a inclus 14 studii și 1.394 de pacienți, a raportat rezultate promițătoare pentru elastografia shearwave (SWE) în identificarea fibrozei renale confirmate histopatologic. Totuși, performanța diagnostică a variat în funcție de severitatea fibrozei și de caracteristicile tehnice ale examinării. [4]

Există studii în care elastografia a prezentat o sensibilitate mai mare decât indicele de rezistivitate, dar rezultatele depind de patologia evaluată.

Patologie și studiu	Elastografie renală	Indice de rezistivitate Doppler
Nefropatie diabetică — studiu prospectiv	Sensibilitate 90,8%; specificitate 84,6%	Sensibilitate 90%; specificitate 76,2%
Disfuncție cronică a grefei renale — studiu comparativ	Sensibilitate 93,1%; specificitate 96,9%	Sensibilitate 76,9%; specificitate 83,3%

3. Monitorizarea evoluției bolii cronice de rinichi

Pentru pacienții cu boală cronică de rinichi, nefrologul reevaluează periodic funcția renală prin: RFGe, RACU (raport albumina/creatinina urinara), uree și creatinina serică, ionograma, precum și parametrii ecografici convenționali. 

Utilizarea Elastografiei (SWE) la pacienții cu BCR permite analiza cantitativă a rigidității renale absolute. Astfel, evaluarea obiectivă a rigidității renale la pacienții cu BCR deschide noi perspective în aprecierea fibrozei renale asociate acestei afecțiuni.

Viteza undelor shear wave crește în țesuturile patologice, iar rigiditatea acestora poate fi semnificativ mai mare decât cea a țesuturilor normale. Această tehnică reprezintă un instrument potențial pentru reducerea necesității efectuării biopsiilor renale.

SWE a demonstrat o performanță superioară lungimii renale și grosimii corticale în detectarea bolii cronice de rinichi (BCR). O valoare de 4,31 kPa sau mai mică a prezentat o acuratețe bună în determinarea prezenței sau absenței unei afecțiuni renale.[3]

4. Elastografia în monitorizarea transplantului renal

Elastografia prezintă un interes deosebit în nefrologia transplantului, deoarece fibroza interstițială și atrofia tubulară sunt asociate cu deteriorarea funcției grefei și cu riscul pierderii acesteia. Evaluarea neinvazivă repetată a rigidității grefei ar putea ajuta la identificarea pacienților care necesită investigații suplimentare.

O metaanaliză publicată în 2024, care a inclus 16 studii, a identificat o corelație moderată între valorile SWE și gradul fibrozei interstițiale și atrofiei tubulare evaluate histopatologic. Totuși, heterogenitatea semnificativă dintre studii și dovezile disponibile nu susțin, în prezent, utilizarea elastografiei ca substitut al biopsiei renale în evaluarea disfuncției grefei. [5]

Biopsia renală rămâne standardul de aur pentru diagnosticul histopatologic al afecțiunilor renale.

Elastografia ar putea avea un rol complementar în evaluarea neinvazivă a parenchimului renal, în special în monitorizarea repetată a pacienților și în identificarea situațiilor în care sunt necesare investigații suplimentare.

În concluzie, elastografia renală constituie o direcție promițătoare în nefrologia modernă, cu potențialul de a îmbunătăți evaluarea neinvazivă și monitorizarea afectării renale. Integrarea sa în practica clinică ar trebui să se bazeze pe corelarea rezultatelor cu datele clinice, biologice și imagistice, fără a substitui biopsia renală atunci când aceasta este necesară pentru stabilirea diagnosticului. 

[1].  Iyama T, Sugihara T, Takata T, Isomoto H. Renal Ultrasound Elastography: A Review of the Previous Reports on Chronic Kidney Diseases. Applied Sciences. 2021; 11(20):9677. https://doi.org/10.3390/app11209677 

[2]. Chhajer, G., Kasi Arunachalam, V., Ramasamy, R., Mehta, P., & Cherian, M. (2021). Elastography: a surrogate marker of renal allograft fibrosis – quantification by shear-wave technique. Polish Journal of Radiology, 86, 151–156. https://doi.org/10.5114/pjr.2021.104582 

[3]. Sook Sam Leong, Jeannie Hsiu Ding Wong, Mohammad Nazri Md Shah, Anushya Vijayananthan, Maisarah Jalalonmuhali, Kwan Hoong Ng, Shear wave elastography in the evaluation of renal parenchymal stiffness in patients with chronic kidney disease, British Journal of Radiology, Volume 91, Issue 1089, 1 September 2018, 20180235, https://doi.org/10.1259/bjr.20180235 

[4]Cao H, Ke B, Lin F, Xue Y, Fang X. Shear Wave Elastography for Assessment of Biopsy-Proven Renal Fibrosis: A Systematic Review and Meta-analysis. Ultrasound Med Biol. 2023 May;49(5):1037-1048. doi: 10.1016/j.ultrasmedbio.2023.01.003. Epub 2023 Feb 4. PMID: 36746743. 

[5]. Filipov T, Teutsch B, Szabó A, Forintos A, Ács J, Váradi A, Hegyi P, Szarvas T, Ács N, Nyirády P, Deák PÁ. Investigating the role of ultrasound-based shear wave elastography in kidney transplanted patients: correlation between non-invasive fibrosis detection, kidney dysfunction and biopsy results-a systematic review and meta-analysis. J Nephrol. 2024 Jul;37(6):1509-1522. doi: 10.1007/s40620-023-01856-w. Epub 2024 Mar 1. PMID: 38427308; PMCID: PMC11473454. 

[6]. Cè M, Felisaz PF, Alì M, Re Sartò GV, Cellina M. Ultrasound elastography in chronic kidney disease: a systematic review and meta-analysis. J Med Ultrason (2001). 2023 Jul;50(3):381-415. doi: 10.1007/s10396-023-01304-z. Epub 2023 Apr 25. PMID: 37186192.